In fiecare an se mai duce cate-o valoare a culturii romanesti: acum 2 ani Pittis, anu trecut Iordache, iar anul acesta a fost randul lui Dinica. Dupa cateva saptamani de spitalizare, s-a stins, cam devreme – zic eu. Cauza exacta a mortii imi este insa necunoscuta, insa parea inca in putere, mai avea cateva roluri de jucat, desi avea 75 de ani. Abia am aflat vestea urata, si din pacate de data asta nu e zvon. Gheorghe Dinica a fost unul dintre cei mai mari actori romani, din generatia celor mai bune filme. Cunoscut de obicei pentru rolurile sale negative, de la securist comunist la mare smecher capitalist, si cu un simt al umorului deosebit, era de un rafinament tipic burgheziei din perioada interbelica. Dintre filmele in care a jucat, m-au impresionat in mod deosebit rolurile din Cel mai iubit dintre pamanteni, De ce trag clopotele, Mitica?, Orient Express, Dupa-amiaza unui tortionar… si mai sunt si altele. Asa ca, Odihneasca-se in pace, fie-i tarana usoara!
Nu, nu e Pussy dupa cum va asteptati. Se numeste Ov Fire and the void si apartine al polonezilor trv satanic de la Behemoth, trupa cu infatisare hilara, mesaj copilaresc si muzica ascultabila doar de adolescenti, “blackened death metal”. Importat e ca pentru genul lor, sunt buni. Iar albumul nou, Evangelion, pare promitator, cu un sunet ceva mai elaborat. Asadar sa urmarim un videoclip cu un concept cel putin interesant, al unei piese cica inspirata din filosofia lui Max Stirner (evreul ala cu anarhism individual, egocentrism bla bla bla):
Primul album memorabil din 1987, in opinia mea, se numeste Hysteria si apartine celor de la Def Leppard. Stilul Glam Rock/Hair metal era pe atunci o alternativa la brutalitatile thrash-speed metal ale vremii, mai comercial, dar si mai elaborat. Piesa “Pour some sugar on me” nu cred ca mai are nevoie de nicio prezentare:
Tot in acest an isi fac aparitia si cei de la Guns N Roses, cu Appetite for Destruction, tot un soi de hard rock mai accesibil publicului larg. Celebra piesa Sweet Child o mine ramane poate cea mai buna piesa a lor……..:
Tot in 1987 isi fac aparitia si canadienii de la Voivod, la care acum cativa ani s-a transferat si Jason Newsted, si care pe atunci canta thrash, iar azi ceva apropiat de industrial metal. Piesa Ravenous Medicine ne arata Voivod sunt o trupa cu mult simt al umorului:
Reluand serialul, ajungem la 1986, an cand tot Metallica se impunea cu Master Of Puppets, ultimul album scos inainte de moartea lui Cliff si cel dupa parerea unora (desi eu cred ca e Kill ‘em All). Piesa Master Of Puppets ramane totusi legenda:
Apoi, un album deosebit al anului, care la fel ramane in istorie, se numeste A Kind Of Magic, inainte de perioada HIV a nemuritorulu Freddie Mercury. De pe el, cel mai mult mi-a placut Who Wants to Live Forever, piesa de pe soundtrackul filmului Highlander.
Tot un album important a fost si Peace sells…. but who’s buying, al celor de la Megadeth. Cu tot cu un Mustaine betiv si dat afara de la Metallica, trupa pe atunci se afla in plin proces de creatie. Ascultam wake up dead de pe el:
Pentru ca suntem romani si suntem aproape 70% in Oradea, avem dreptul si noi sa se traduca inscriptiile din diverse locuri, scrise in limba maghiara. De exemplu, priviti acest peretele interior al Spitalului Judetean Bihor, de pe care lipseste traducerea in romana a cuvantului “fasz”. Discriminare!!!
In ciuda linistii pe care o mimez, imi plac barfele si legendele rurale si urbane bazate pe intamplari reale. Imi plac barfitorii, ii vad ca pe surse bune de informatii, insa nu-mi plac cei care denatureaza sau falsifica. Barfa in sine nu e un lucru rau, lantul slabiciunilor si deformarea realitatii da. Sunt utili oamenii naivi, care se dau de gol si arunca la indemana oricui chestii intime, fara sa-si dea seama . Ii admir pe cei care au curajul sa-si faca publica viata personala, desi ma deranjeaza cei care se vaita si vor numai atentie. Imi plac oamenii sinceri care ma ataca si ma contrazic cu argumente obiective.
La nivel social insa, sinceritatea a devenit un defect. Nimeni nu mai are curaj sa spuna cuiva ce crede. Sfatul meu este sa nu va incredeti in oamenii care va fac prea multe complimente sau se subestimeaza in fatza voastra. Feedbackul pozitiv in urma unei realizari este util si incurajator, insa pupincurismul practicat pe la noi e pura ipocrizie. Adica, e o mare diferenta intre a fi respectat si apreciat, si a fi pupat in cur din diverse interese.
Toti cei care fac complimente gratuite, fara sa cunoasca persoana, sunt ipocriti: de la vecina de bloc care-ti spune ce rochie frumoasa ai si pana la profesorul care-ti da 10 pt. ca ai sanii mari, de la fanul “infocat” care vrea sa-si faca poze cu tine pana la subalternul de la serviciu care mentioneaza mereu cat de destept esti tu ca sef… si exemplele pot continua. A, ca ipocrizia are si ea utilitatea ei, e altceva, dar depinde de rafinamentul si subtilitatea cu care te exprimi. Cam astea lipsesc in Romania, de aia nu pot fi prea usor pacalit.
Laudarosii de sine sunt doar niste neciopliti care dau cu bata-n balta , iar oamenii lingusitori care “vor sa para draguti cu toata lumea” nu au in ei decat invidie. Un exemplu mai clar il vedeti in urmatorul clip:
Am primit pe mail o povestioara draguta pe care va invit s-o cititi, doamnelor si domnisoarelor:
A fost o data un barbat perfect si o femeie perfecta. Ei
s-au intilnit si deoarece relatia lor a fost perfecta s-au
casatorit. Nunta a fost perfecta. Iar viata lor in doi a
fost deasemenea perfecta.
Intr-o seara de craciun, in care ningea puternic, aceasta
pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea plina de curbe,
cind la un moment dat au vazut pe cineva la marginea strazii,
care se pare ca avea o pana. Era Mos Craciun cu o tolba plina
de cadouri. Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii
cei multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-a
invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a ajunge
sa imparta cadourile. Si asa au ajuns in scurt timp sa
imparta cadourile. Din nefericire s-au inrautatit conditiile
meteorologice si cei trei au avut un accident.
Unul singur din cei trei a supravietuit. Care?
(Ginditi-va mai intii si abia apoi va uitati la raspuns)
Bine-nteles ca femeia perfecta.
Ea este singura din cele 3 personaje care exista
intr-adevar. Toata lumea stie ca Mos Craciun nu exista…. si
ce sa mai zicem de barbati perfecti…
Pt. femei, povestea se termina aici. Barbatii vor citi in continuare.
Puncte bonus pt. barbati:
Daca Mos Craciun si barbatul perfect nu exista, inseamna ca
femeia a condus.
Ceea ce explica de ce s-a si intimplat accidentul.
Si inca ceva: daca esti femeie si ai citit si restul
povestii, asta mai demonstreaza inca o chestie:
Femeile nu fac niciodata ce li se spune !
In postul precedent am uitat sa mentionez un lucru important: nu toate albumele le-am ascultat cand au aparut. Eram prea mic. Pe langa asta, sunt sigur ca o sa omit multe chestii, insa scriu doar ce mi-a ramas mie in memorie de-a lungul vremii, deci daca anii respectivi au semnalat aparitii importante iar eu nu le mentionez, nu e vina mea. Deci sunt subiectiv aici.
Dintre albumele anului 1985 mi-a atras atentia in mod deosebit albumul Spreading the disease al celor de la Anthrax, trupa care a introdus termenul de “crossover-thrash”, plina de simt al umorului si lejeritate, complet opusa limbajului de lemn al celor de la Manowar. Spreading the disease se refera la imprastierea muzicii, nu la atacurile teroriste cu anthrax ce aveau sa urmeze 16 ani mai tarziu. Piesa de referinta se numeste Madhouse si face referire la viitoarea mea casa :
Pentru ca mai e putin si trec de 2 decenii jumate de viata si aproape 2 decenii de cand am inceput sa deschid urechile si sa pricep ce-i aia muzica, mi-am propus sa fac o retrospectiva a celor mai importante albume din perioada vietii , adica din 1984 si pana acum. Evident, au existat multe albume aparute inainte de ‘84, dar aici vreau sa fac o retrospectiva a celor contemporane cu mine si sa scriu putin despre ce-a semnificat fiecare la vremea lui. Va fi ca un serial de 26 de episoade, care se va termina la sfarsitul anului.
Incepem cu 1984, an de glorie a thrash/speed metalului, in care cel mai semnificativ album a fost, fireste Ride the Lightning, al celor de la Metallica, pe vremea cand Burton facea regulile. Al doilea ca valoare dupa Kill ‘em all, cu o voce putin mai matura a lui Hetfield, cu prima balada – Fade To Black si cu instrumentalul Orion, ramane unul dintre cele mai importante albume ale muzicii “grele”. Sa ascultam de pe el Creeping Death, una din piesele de referinta, live intr-un turneu de mare succes.
Al doilea mare album al anului 1984 se numeste Powerslave si nu mai are nevoie de nicio prezentare. Daca Ride The Lightning reprezinta America, Powerslave era corespondentul sau in heavy metalul European, Iron Maiden cu Bruce Dickinson fiind pe drumul spre perfectiune. Piesa de referinta de pe album se numeste Aces High.
Se numeste “All Pigs Must Die”, apartine trupei Death in June si albumului cu acelasi nume, lansat in 2001. Imnul e dedicat tuturor candidatilor la presedentie si celor care se afla in spatele lor:
All pigs must die
This ain’t August ‘69
All pigs must die
Seven on seven, sieg heil sublime
Their trotters are in the mud
They’re better off with the Son of God
They had no idea
Not even close, not even near
All pigs must die
This ain’t August ‘69
All pigs must die
Seven on seven, sieg heil sublime
All pigs must die
This is August ‘99
All pigs must die
Their stolen riches are really mine
Cover their faces in blood
They’re better off with the Son of God
All pigs must die
This is August ‘99
All pigs must die
The law of the claw will make them mine
All pigs must die
That was August ‘99
All pigs must die
Their stolen riches are truly mine
: