Babel, o lume mica, nebuna, mica.

Dragi cetateni ai planetei, pancreatorul are ceva sa va spuna: sunteti la fel peste tot!. Nu conteaza cat de la fel, toti sunt la fel, numai ca unii sunt mai la fel ca altii (asta nu mai stiu de unde-am luat-o). Asa zice si Alejandro Gonzales Inarritu, tanara speranta latino-americana, in noua sa productie, Babel.
Filmul la capitolul “subiect” e banal, n-aduce nimic nou, tactica e aceeasi ca-n Pulp Fiction, vrea sa impresioneze si e al dracului de “catchy” prin personaje, replici, si paralele intre “civilizatii”. Daca Pulp Fiction e o capodopera fara mesaj, Babel e doar un film ok.
Pe scurt: un copil din Maroc se joaca cu pushca incredintata de ta-su si impusca de pe munte o turista americanca dintr-un autobuz, iar ambasada americii crede ca e vorba de un atac terorist. sotzu turistei e disperat ca nu e niciun spital in zona si nevasta e pe moarte cu glontzu-n clavicula. Ambasada interzice trimiterea salvarii si propune solutia elicopterului, din motive de securitate. Mai intai e dusa la un vraci unde rana e cusuta pe viu si unde se pisha pe ea, si intr-un sfarsit e dusa la spital. auch, si eu am patit asta, in Grecia (nu sa fiu impuscat, nici sa ma pish pe mine, ci doar am fost cusut pe viu). Politia marocana e pe urmele “teroristului” si ajunge sa-l ucida pe fratiorul copilului care s-a jucat cu pushca. Politia a deschis focul dupa ce faptasul, frate-su si ta-su au incercat sa fuga pe munte si primu nimerit a fost labaru, deci beware!
Intre timp, copiii americanilor, lasati in grija unei imigrante ilegale mexicance, sunt luati intr-o excursie in mexic. Acolo vad obiceiuri sadice ale mexicanilor, de care se sperie, iar la intoarcere vamesii americani ii iau la purecat pe mexicani ca n-aveau acte asupra copiilor. nepotu servitoarei hotaraste sa faca ce fac toti mexicanii adevarati, sa forteze sa treaca granita ilegal in US. Politia e dupa ei, iar pana la urma nevinovata servitoare e arestata si deportata.
La capatu celalalt al Globului, o japoneza surdo-muta traieste aceleasi traume ca Fullforce: e deprimata ca a ajuns la maturitatea de 16 ani si nu vrea nimeni s-o futa.. Ba mai mult, radeau toate colegele de ea, nu ca era handicapata, ci ca era nefututa.. Pai cum sa nu, cand japonezele o sug de pe la 8 ani?. Se da la medicu stomatolog, la politai, si pana la urma sfarseste plangang goala pe umaru lui taica-su, in balconul in care s-ar fi impuscat ma-sa mai demult. Ai dracu asiatici perversi! Ce legatura au japonezii cu ce se-ntampla in maroc aflam abia la sfarsit, cand tatal adolescentei hormonale e intrebat daca i-a oferit in dar pusca lui de vanatoare unui marocan si acesta confirma.
E stiut deja ca Inarritu vrea sa le creeze americanilor o imagine de kkt, adica obiectiva, dar felul in care o face e deja cliseu, ajunge sa semene cu Michael Moore. De fapt in filmu asta nu e neaparat vorba despre imaginea americanilor, ci de lumea nebuna, nebuna, nebuna. E clar facut sa socheze, sa provoace lacrimi, sa provoace semne de intrebare pentru cei nestiutori. De fapt sunt prezentate doar niste intamplari normale, realiste, frecvente si nespectaculoase. In film sunt vorbite 4 limbi, fiecare reprezentativa pt. cate-un colt al globului: engleza, spaniola, araba si japoneza, iar titlul e in ebraica. (Ca o paranteza, Babel vine de la verbul “balal”, care inseamna “a confunda”.
Mie unul filmu mi-a atras atentia cu un singur lucru: diferenta dintre felul in care vedem realitatea cand ne e povestita si trairea acesteia.  Practic ne complacem permanent in aceleasi iluzii, si e bine. Glumeam. E perfect. Ne sta bine bucurandu-ne si minunandu-ne de banalitati cotidiene. Omului nu-i trebe sa gandeasca prea mult, instinctul de supravietuire primeaza. Mai mult conteaza CUM. Si americanii, si arabii, si japonezii, si mexicanii ofera cate-un raspuns evaziv la aceasta intrebare. si nu numai ei. Recomand filmul persoanelor sensibile, emotive si “profunde”, care-au plans la Fahrenheit 9/11. si blondelor, pentru ca joaca Brad Pitt.

~ by jax2thepancreator on March 7, 2007.