Alice in tara minunilor si soul dopului nefotografiat

In ultima vreme s-au adunat toate asupra mea: pic examenele cu brio, mi-am umplut toamna de restante, nu am chef de nimic, nu vreau sa vad si nici sa aud, si colac peste pupaza sunt agresat si maltratat cu bocancii iubirii, de catre un personaj sinistru care vrea sa-mi vie de hac. Viata mea e la fel de roz ca a unui copil emo, insa prefer sa-mi bat tatuaje decat sa-mi tai venele, caci tatuajele reprezinta un mod mult mai hardcore de mutilare. Ma simt din nou de 16 ani si nu trec prin nicio criza, e un ciclu firesc, uneori si menstrual atata timp cat e vorba de sange… si curge mult sange. Am de mers la sapat santuri, poate acolo-mi mai adun mintile, ca statul in pat m-a adus la o dezordine totala. Am ajuns iar sa-l citesc pe Cioran, de care faceam misto cu ceva vreme in urma. De ce ti-e frica nu scapi si istoria se repeta, iar viata mea se bazeaza pe aceste clisee. Munca ma va face liber, insa mie-mi place la parnaie, atata timp cat sunt singur si pot scrie bloguri, sau, de ce nu, compune muzica. Ca activitate de parazit am mai adaugat si postarea pe Psycho Metal, unde unii chiar ma considera destept, si asta nu pt. ca sunt prosti, ci pt. ca sunt niste orbi si m-au ales pe mine chior rege.
Si uite-asa am vazut si unul din cele mai asteptate concerte ale anului de pana acum, B’estival, la care am ajuns printr-un miracol. Pe primul loc in preferinte erau Marilyn Manson si Alice Cooper, si desi deplasarea mea chiar si in ultima zi era incerta, conjuctura a facut in asa fel incat sa am unde sta si sa pot depune efortul de a-mi misca oasele din pat.. Ar fi fost interesante si primele 2 seri, si ma duceam daca locuiam in groapa de gunoi Bucuresti. Chiar ma gandeam care-ar fi cele 3 orase care seamana cu o pizda, si am ajuns la urmatoarea concluzie: Primul e Budapesta, ca e format din 2 bucati separate intre ele de o adancitura, apoi Londra ca e tot timpul umeda, si apoi Bucurestiu ca-ti bagi poola-n el (de mare finete aceasta constatare, nu-i asa?).. Pai ce sa merite mai mult decat bagat si scos?
Trebuia sa mearga si domnisoara trixyl cu mine, insa s-a simtit intr-un mod subit obosita si a renuntat. Puteam face si eu la fel dar aceasta iesire era mai necesara ca aerul conditionat de deschiderea geamurilor din trenurile CFR.
Cu tot cu programul meu haotic, reusesc sa dorm 4 ore in noaptea de sambata spre duminica. Ma trezesc duminica dimineata la ora 6, si, ca de obicei, alerg spre gara si prind trenul in ultimele minute. Stupoare! Au renovat trenul rapid Timisoara – Bucuresti. Arata ca un intercity nemtesc, dar merge ca o caruta cu cai romaneasca. Putea sa aiba si corturi in el, era mai bine daca facea 3 ore si nu 9. Oricum drumul nici nu l-am simtit, caci nu prea aveam simturi. La un moment dat mi-am dat seama ca-s bou si ca am uitat aparatul foto, nu neaparat in ordinea asta. De aceea va fi o cronica fara poze. Kkt, totul e din ce in ce mai insipid, o sa mai am 2 cititori plictisiti pe blogu asta.
Ajung in capitala la ora 15:05 si ma intalnesc la gara cu femeia mortala Ardeica, care are un calculator ce niciodata nu functioneaza cum trebuie. A fost amabila si de data aceasta si a acceptat sa-mi intind cadavrul in patul ei (si nu va ganditi la prostii!). Cum ajung acolo, era plin de muste, si doar se stie ca “Flit ‘em all” e unul din mottourile mele de viata. Asa ca a trebuit sa incep procesul de exterminare a insectelor. Si aici frumusete, a trebuit sa umblu jumate de Bucuresti sa gasesc unul. Poftim capitalism! Se vindeau sprayurile de insecte ca painea calda, sau ca prezervativele oare? Intr-un final gasesc un Flit si ma apuc de operatiunea exterminarea insectelor si ametirea oamenilor. Da, le-am omorit pe toate, niciuna nu mi s-a putut impotrivi. Apoi am plecat spre concert, nu inainte de a cauta o farmacie pentru a achizitiona Kanamicina – alifia magica pentru alinat tatuajele. Si aici am avut o adevarata aventura, a trebuit sa merg pe jos cateva statii de metrou pentru a gasi o farmacie deschisa in Bucuresti. Iintr-un final o gasesc, timpul tot trece si reusesc sa ajung si eu la locul faptei, unde era mult mai putina lume decat ma asteptam. Totul era un adevarat conglomerat capitalist. In jurul locatiei se aflau simboluri precum hotelul Sofitel, Piata Presei “Libere”, putin mai departe era televiziunea, ca doar God is in the tv, nu?
Am platit 95 de lei si-am intrat.. Ce-i drept, n-a fost mult pt. 3 trupe mari, insa berea la pahar de 250 ml. care costa 3 lei a fost o mare jignire. Si nici nu puteai plati cu bani, trebuia sa cumperi jetoane, fiecare jeton in valoare de 3 lei. Trecand peste aceste aspecte triste, sa trecem la partea buna a lucrurile. Pe langa scenap mare, mai era o scena acoperita de un cort pe care cantau trupele anonime de alternative din capitala si nu numai. Pe acolo ma intalnesc cu eternul nazist ss33, om caruia nu-i plac tatuajele mele de nicio culoare. Aveam ce barfi cu el, mai ales ca era plin de minore pictate cu markerul pe fata, cu pretentii de blackerite true, venite din scoala primara pentru a-l vedea pe eroul copilariei lor.. Dar mai aveau de asteptat.. Ma duc sa-mi cumpar mici si vad la coada pe unu cu fusta-pantalon cu floricele. Si el era fan Marilyn Manson. Mai era unu cu tricou cu plasa si machiaj negru pe la ochi. Toti stateau la coada la mici, si nu-nteleg de ce, caci micii nu sunt mancare gotica. Ma mir cum de McDonald’s nu s-a bagat la sponsori, sa vanda big macuri la pret triplu. Macar au fost buni micii…
As fi vrut eu s-o vad pe fitzoasa Pink cu tot circul ei feminist, si pe sublimii Morcheeba.. Am auzit ca si Faithless a facut un show exceptional… Am ratat aceasta ocazie, ‘tu-i mama ei de sesiune.. macar daca invatam ceva. A, trupele alea nu sunt true? Mai sa fie, se supara regii metalului pe mine si ma lovesc in cap cu ciocanul lui Thor, asa ca rog cititorii sa nu ma toarne ca-mi plac si alte genuri muzicale!
Si in sfarsit incepe concertul cu prima trupa importanta, Wu-tang Clan, maestri in ale hip-hopului si in arte martiale. Niciodata n-am mai vazut atatia negri pe scena, si fiind si background-ul negru, aveam o problema in a-i deosebi. Nici ss, care ma vede pe mine negru in halucinatiile lui, nu stia care-i care. Acest concert a fost o incercare grea pentru batranii rapperi, dar i-au facut fata cu brio. Publicul “rock” era majoritar, nimeni nu prea le stia piesele, era putina lume si multi intorceau spatele.. Multi n-aveau de unde sa stie ca Wu-tang Clan au avut colaborari cu trupe precum Rage Against the Machine, System of a Down sau chiar Ozzy Osbourne si Tony Iommi, si au multe elemente de rock/metal in muzica lor.
  Dintre membri s-au remarcat Masta Killa, Ghostface Killah, si bineinteles Method Man, personaj prea bine cunoscut din marele film How High. Au inceput cu prezentarile membrilor, episod care nu prea mi-a placut niciodata la concertele hip-hop. Apoi bineinteles ca “Wu-tang clan ain’t none to fukk wit”, romanian niggazzzzz. Ma simteam mai negru decat eram daca stateam 3 zile la soare, dar nu in sensul rau al cuvantului. Vocile celor din clan acopera cu mult vocile multor deatheri, amintindu-mi de eroul Deceneu. Dintre piese nu prea am recunoscut multe, desi am ascultat Wu-tang clan prima data prin 1995. Am remarcat C.R.E.A.M, Protect ya neck, Shame on a nigga, si inca o piesa dedicata defunctului Dirty ol’ Bastard, a carei nume imi scapa. Ce e drept, colaborarile lor, chiar si cea a lui Method Man cu Fred Durst, sunt cu mult peste albumele de studio. In concert insa au avut o prestatie de nota 10. De remarcat a fost si faptul ca unul dintre membri avea in mana o camera de filmat si a inregistrat tot concertul, chiar de pe scena. A fost un eveniment important pentru aproape inexistenta scena hip-hop din romania, care functioneaza doar dupa principiul DIY, caci nimeni nu-si mai doreste sa o sprijine. Sunt bagati in seama doar Parazitii sau 50 Cent, ca injura si prind la cocalari, in rest trupele bune sunt neglijate, noroc cu B’estivalul ca am putut in sfarsit sa vad o trupa mare de hip-hop in Romania.
Nici bine nu se termina concertul Wu-Tang, ca ne mutam la scena din stanga (erau 2 scene lipite de alta), unde avea sa urmeze marele Alice Cooper, umilit sa cante in deschidere la nepotul lui, Marilyn Manson. Batranul in varsta de 59 de ani a vrut sa demonstreze si in Romania ca nu a uitat ce facea el in anii lui de glorie. Concertul a inceput cu un “sacrificiu” a unui individ imbracat in alb si machiat exact ca Alice, care probabil se vroia a fi sosia acestuia. Nu dupa mult timp, surpriza serii: apare Manson pe scena si interpreteaza in duet cu moshul piesa I’m Eighteen, febletea adolescentilor de altadata. Tot publicul sare in extaz, fetitele frigide au orgasm spontan, baieteii veseli isi dau drumu-n pantaloni, in urale, intr-o atmosfera incendiara: l-au vazut pe Marilyn in carne si oase… care cum aparu asa si disparu pe scena, nesimtit cum e de felul lui. Am semnalat o usoara problema de sunet, chitara solo se auzea foarte slab sau nu se auzea deloc, dar, fiind in Romania, a fost acceptabil. Au mai urmat piese precum Lost in America, No more mr. nice guy, Billion Dollar babies, Dead Babies, si multe altele de pe albumele vechi, mai putin cunoscute. Spectacolul scenic tipic shock-rockului a fost unul excelent, ce n-a mai vazut Romania pe scena cat a trait ea, ca-n realitate vede zilnic: taiat de gaturi, avortoni, spanzurati, mirese sacrificate, papusi gonflabile, foc si multe alte exhibitii care cu 20 de ani in urma pareau socante. Si cum nimic nu e mai socant decat realitatea, trebuie sa reamintesc de declaratia veteranului Cooper in privinta shock-rockului, anume ca acest gen e mort, oamenii doar pretind a fi socati, Marilyn Manson si Slipknot sunt cel mult la fel de devastatori ca si CNN. Cel putin ca arta a fost interesant showul, cu mult peste kitsch-urile unor trupe de goth sau metal care se vor a fi socante. Partea proasta a fost ca la un moment dat totul a devenit plictisitor, playlistul n-a fost cel mai stralucit, iar din vechea componenta a trupei n-a mai ramas nimeni. Erau doar niste mercenari tineri care-o faceau pe glammerii, cu machiaje de goth pe ei. A lipsit si Freddy Krueger, unul din vechii prieteni ai lui Alice. N-au fost cantate piesele cele mai catchy precum Hey Stoopid, House of Fire, School’s out, I love the dead (piesa preluata si de Samael)…Partea ciudata a acestui concert a fost ca punctul culminant a coincis cu deznodamantul, adica Alice Cooper a cantat Poison, dupa care a fluturat steagul Romaniei (ma mir cum de nu i-a dat foc), si apoi a plecat. Concertul a durat aproximativ 100 de minute, fapt imbucurator care ma facea sa visez la un show Manson de 3 ore. Apoi ne mutam la cealalta scena si gasim un loc in fata, unde era inghesuiala din ce in ce mai mare.
Avea sa urmeze marele maestru, despre care ma simt nevoit sa scriu cateva randuri inainte de a povesti concertul. Uneori imi pun urmatoarea intrebare: “Cine si-a bagat poola in omenire?”… Ii banuiesc cel mai mult pe unii ca Nietzsche, Iisus Christos, Galileo Galilei, Einstein… sau Hitler, Stalin, Mao? Observati ca toti acestia au ceva in comun, dar niciunul nu face parte din categoria “omul nou”, omul viitorului, adica americanul. Dar in America cine si-a bagat poola? Ma gandesc la personaje precum Abe Lincoln, JFK, Ossama Bin Laden (cu complicitatea guvernului), si…. Brian Warner zis Marilyn Manson.

Ultimul dintre ei a facut-o intr-un mod cat se poate de original. Marilyn Manson e o creatie tipic americana, care a oglindit toate aspectele sistemului american, de la sex, droguri & rock n’ roll (singurele placeri vandute de capitalism), pana la corporatii evanghelice, legi, valori morale, credinta halucinanta si habotnica in viitorul unui popor si in libertate. Cand ma gandeam la Manson ma gandeam automat si la Nietzsche, Schopenhauer, Freud, JFK, David Bowie, Alice Cooper, Ozzy Osbourne, Anton LaVey.. all-in-one. Antichrist Superstarul a fost o parodie la adresa societatii americane…Cand a venit in Europa a venit doar ca sa concerteze, iar toate asociatiile familiale si bisericesti care-au incercat sa-l interzica in Europa au fost facute tot de americani. “All I want is just your children” – spunea maestrul pe primul album, cand inca punea la cale ce avea sa se intample. Si asa a si fost… A obtinut jumate din copiii “Americii de mijloc”. Nu e nimic mai delicios in razbunare decat sa vezi cum copiii inamicului trec de partea ta. Asa a facut Manson cu milioane.. Muzica pe care o canta si-a ales-o foarte bine, caci prinde la acesti copii.
A facut bine ca n-a ales vreun gen mai nedigerabil, trebuia ceva comercial. Unii il asociaza cu scena goth, altii cu scena metal, altii cu glam, altii cu industrial, insa realitatea il face unic, fara sa apartina vreunui curent muzical. Are cate putin din fiecare, de la Iron Maiden la The Cure. Spre disperarea afaceristilor evanghelici, Manson a determinat pe multi sa renunte la sectele religioase din care faceau parte. Crestinii americani l-au vazut multa vreme ca pe inamicul nr. 1, caci le strica afacerile. La fel si politicienii. Manson a ajuns blamat si pentru atacurile de la scoala din Columbine, Colorado, unde 2 fani ai sai au omorit o clasa intreaga si apoi s-au sinucis. Probabil acesta statea acasa si ridea uitandu-se la televizor, si apoi a atras atentia ca odata ce esti persoana publica, esti neaparat iubit, caci nu exista celebritate care sa n-aiba multi fani, aparatori, sustinatori. S-au iscat multe controverse pe aceste subiecte, iar maestrul si-a atins toate scopurile… Insa trece vremea fiecaruia. Daca Manson si-a bagat la vremea lui poola in America, azi America isi baga poola-n el. Nu mai reuseste sa socheze nici pe cel mai fanatic crestin, iar vanzarile albumelor au scazut intr-un mod drastic. Dupa America a urmat

Europa, dar si acolo lumea s-a plictisit, caci dupa cum spunea si el, “they love you when you’re on all the covers, when you’re not then they love another”. Da, in mod surprinzator, astazi America iubeste mai mult razboiul impotriva terorismului decat pe Manson. Diversiunea caderii turnurilor gemene i-a scazut mult din popularitate, America are alte probleme in prim plan, si Manson a fost nevoit sa se-ndrepte catre lumea a treia. Si uite asa a ajuns el in Romania, tara a carei nume l-a pronuntat perfect pe scena mare a B’estivalului. In Romania nu a luat nimeni niciun fel de atitudine cand jandarmul Flaviu Pop, singura “victima” a lui Manson de la noi, si-a impuscat colegii si apoi s-a sinucis, ca asa e moda, metoda atentatelor teroriste sinucigase e cea mai functionabila si nu poate fi oprita de nicio tehnica, deci pe asta se va baza razboiul viitorului. Oricum in cazul tarii noastre nu i-ar fi pasat nimanui nici daca Manson era roman. Din punctul acesta de vedere Romania merita respectele mele.
Acum e 2007 si Warner are 38 de ani. Si-a concediat toti muzicienii buni din trupa, incepand cu Twiggy Ramirez. Din vechea garda au mai ramas doar el si batranul tobar Ginger Fish. Nici vechiul prieten Trent Reznor nu-l mai ajuta sa faca muzica. A scos albumul Eat Me, Drink me, dupa 4 ani de odihna, cu scopul de a mai face bani cu brand-ul Marilyn Manson.. caci doar atat a mai ramas. Albumul s-a dovedit a fi un esec scos de un om sobru care nu mai bea nici macar bere. Nici macar cel mai incult copil emo de 14 ani nu si-ar mai taia venele pe Eat Me, drink me. Poate doar unii fani infocati mai apreciaza albumul, insa Marilyn Manson a fost o trupa incare imaginea s-a imbinat cu soundul, nu merge una fara alta.
Acuma sa vorbim despre concert, desi nu ar fi prea multe de spus. Pe afis scria ca incepe la 22:30 si a inceput la 23:00, adica intr-un mod tipic romanesc.

S-a tras cortina si Manson a debutat cu o piesa de pe noul album. Prestatia a fost excelenta, vocea la fel, in concert a mers si piesa, insa nu asta vroiam. Optimistul ss33 avea impresia ca o sa cante tot albumul, dupa care va trece la piesele consacrate si concertul va dura cel putin 90 de minute. N-a fost sa fie asa… Totusi a avut bunul simt sa cante niste piese mai vechi, printre care Irresponsible Hate Anthem, Rock is dead, Disposable teens, mObscene. La piesa Sweet Dreams a aparut pe scena si rivalul Alice Cooper, insa pe acesta nu-l mai tinea vocea. Spre deliciul adolescentelor umede in chiloti, Manson a incercat un striptease pana la chiloti, si a aratat Romaniei o portiune din mult incercatul fund. La piesa Dope Show spunea ca the drugs are made here in Romania (a uitat sa mentioneze Bucharest, Rahovia). Pe o cladire comunista (probabil un camin de nefamilisti) de langa Herastrau s-au inghesuit zeci de oameni sa vada concertul. Ma mir cum de nu i-a luat politia, caci vedeau concertul si nu plateau (pt. capitalisti asta inseamna furt). Trebuie sa recunosc ca la Irresponsible Hate Anthem urlam ca nebunu, daca aveam un microfon aproape ca-i acopeream vocea lui Marilyn, tip mult mai cuminte decat parea pe dvd-uri sau la tv. Alice Cooper a facut mult mai multe traznai, Manson doar a cantat… si eu care credeam ca nepotii isi depasesc bunicii. In loc de whiskey cu sange, Manson bea apa plata. In loc sa-si pudreze nasul cu cocaina, Manson mananca prajituri. Oare la 50 de ani se va pocai? Ramane de vazut, mai stim noi si pe altii care l-au gasit pe Jesus. Tot ironia sortii imi spune ca Britney Spears se va apuca de cantat rock dur si satanic, sau se va sinucide. Se face ora 23:55 si urmeaza punctul culminant: The Beautiful People, piesa facuta pentru barbatii sobri care ascund sticla de tarie in dulapul din baie si femeile care spun ca e rau sa te futi, dar prin ele curge leucoreea cu tricomonas. Chiar am uitat sa mentionez, la intrare la B’estival se imparteau prezervative gratis, de parca Manson sau Alice Cooper ar fi avut SIDA or something… Si dupa The Beautiful People, Manson parasi scena in mod subit. Credeam ca se intoarce, dar nimic. A cantat fix o ora… la miezul noptii s-a dat stingerea. Caca. Cruci si dumnezei, pentagrame si satane, dar degeaba. Concertul se termina.. Raman cu un gust amar, pacat de piesele bune pe care le-a cantat. Imi trece repede gustul amar, desi eram obosit si mort de foame. Visez la un taxi, dar toate-s ocupate. Dau sa sun dar mi se descarca telefonul… Aveam de mers jumate de Bucuresti pana la Ardeica. Am mers o ora pe jos pana-n Piata Romana si am reusit sa gasesc acolo ultimul taxi. Imi ia 8 lei pana-n Timpuri Noi, rezonabil. Ajung la Ardeica, dupa ceva timp apare celebra pereche formata din pedofilul MagusMainyu si minora MaliceBathory. Amandoi castigasera premii pe Psycho Metal anul trecut. In realitate tipul mi s-a parut ok, mai putin tatuajele lui cu Manson. Lui i s-a parut excelent concertul, mie nu. Am mai zis ca ma pish pe Romania?
 

 p.s. pentru poze accesati http://www.sofresh.ro/2007/07/04/bestival-2007-la-final/ , ca n-am vrut sa fiu taran si sa incalc copyright-ul.

~ by jax2thepancreator on July 7, 2007.