Dialog cu umbra, part 2: apogeul egocentrismului:

Iarasi dialog cu umbra…..nu mai scap de ea… ego-ul meu a ajuns la apogeu…

Umbra: Nu ti-e lehamite sa dormi? Cu ce scop mai depui acest efort?
Eu: Somnul e perioada in care treci de simturile astea mizerabile…
Umbra: Nu, e doar o moarte falsa, o amagire a mortii.
Eu: Si visul ce e atunci?
Umbra: O alta realitate traita, din pacate tot de natura organica. Oricum, tu n-ai realitate, prea mult te joci de-a viata, fara sa castigi nimic.
Eu: Nu am nevoie, nu orice joc are ca scop castigul.
Umbra: Se merita sa te mai lasi injosit de viata cu pasiunile ei minuscule?
Eu: Nu, insa o plimbare pe calea autodistrugerii e permanent placuta.
Umbra: Chiar te poti limita la atat? Nu-ti stii rostul pe pamant dar ai in cap numai distrugere!
Eu: Am distrus deja tot ce parea construit… la mine n-am ce distruge, n-am creat nimic. Aspiratiile mele erau dincolo de aceasta planeta, acum s-au pierdut.
Umbra: Esti captivat intre diverse forme de existenta si vrei sa te impotrivesti tuturor, nu iti dai seama ce absurd pare totul? Lipsurile tale de sens, de logica, de creier te vor afecta fara sa simti.
Eu: Existenta in sine e absurda, nu strica nimic in plus, macar de-ar fi natural tot ce percep… orice fac e fortat, fiecare respiratie e un compromis, fiecare gand e o solicitare in plus.
UmbraL Daca esti atat de satul de toate, de ce nu mori?
Eu: Peste tot e la fel, sunt sceptic in fata mortii, nu-mi va asigura libertatea, n-am stare si nu vreau sa-mi petrec o vesnicie intr-o cutie. Desi raiul si iadul au valoare simbolicca, iau in calcul si existenta lor.Tot de oameni dau indiferent unde ma duc, o sa vreau sa plec de acolo la fel cum vreau sa dispar de aici. Nici daca ma dezintegrez pana la atom nu scap.
Umbra: Nu te bucuri de oameni? Nu crezi ca omul va ajunge stapan pe tot universul?
Eu: Si atunci cand viermii vor stapani pamantul si omul se va indrepta spre alte zari, voi avea o viata fericita pe Pamant. Ma inteleg mai bine cu necuvantatoarele, ca oricum cuvintele n-au nicio valoare. Am aruncat la gunoi intelepciunea, am sfidat legile naturii, legile fizicii, legea junglei. Am ucis timpul, mai ramane doar ca natura sa se dezintegreze… S-a chinuit rasa umana suficient sa caute justificarile existentei. A devenit totul atat de lipsit de sens incat nu mai merita nicio privire aruncata.
Umbra: Te crezi liber si de fapt esti sclavul propriului tau delir.. cand o sa deschizi ochii o sa vezi multe lucruri fascinante, chiar si la tine.
Eu: Ce uman suna…Insectele umane cred in complexitate… cred in faptul ca sunt superioare plantelor si altor animale. Mi-as dori sa fi fost o particula de praf, stii care-i diferenta intre un om si-o particula de praf?
Umbra: Stiu ca tu nu esti in stare sa observi diferente.
Eu: Am observat doar ca un om isi poate dori sa fie o particula de praf, insa particula nu-si poate dori sa fie om. Eram mai sigur in acea banala forma de existenta. Chiar crezi ca am nevoie de evolutie? Se mandresc gunoaiele cu asta, se lasa devorati de bacterii si li se pare ca totul se transforma.
Umbra: Te contrazici singur, nu iti dai seama ce e la tine-n cap….
Eu: Fiecare contradictie isi are cate-o justificare. Imi permit absolut orice. Nu mai joc de dragul de-a castiga…
Umbra: Ai trebui ars pe rug sau rastignit pe cruce.
Eu: Nu inainte de a convinge 6 miliarde de oameni sa intoarca spatele vietii pe Pamant, sa nu mai procreeze, sa nu mai munceasca, sa nu mai vrea sa cunoasca, sa-si dea toti seama de lipsa sensului existentei.
Umbra: Spuneai ca nu-ti pasa de nimic, insa te vezi ghidat de utopii si psihoze. Chiar nu crezi ca exista limite, simturi, sentimente?
Eu: Spun asta in continuare, insa extinctia rasei umane imi excita singurul simt ramas, cel al umorului…
Umbra: Si simtul asta e tot uman..
Eu: La fel cum faptul ca ma dau dupa cum bate vantul e specific particulei de praf! Nu e nimic tipic uman, asta sustin ei. 
Umbra: Va avea oare cineva acces la spiritul tau mizerabil?
Eu: Am mai facut curat, in schimb vizualizez permanent un container de gunoi plin.
Umbra: Si ce contine?
Eu: Binele si raul, morala, idealurile, aspiratiile, edificiile, ingeligenta, intelegerea, pacea, calmul, cultura, iubirea, fericirea, adevarul, dreptatea, aproape toti stalpii strambi de sustinere a omenirii. Vreau sa resetez planeta si sa se uite de tot ce-a fost pana acum.
Umbra: Cum am spus, te limitezi la prea putin, vrei sa zbori dar tot cu picioarele pe pamant ramai.
Eu: Crezi ca lui Noe i-ar fi pasat daca era seceta in Australia? Nici mie nu-mi pasa de lucrurile cu care nu intru in contact..
Umbra: Si ce simbiolizeaza oamenii pentru tine?
Eu: Jucarii. jocuri. Nu mi-au placut jucariile cat am fost mic, imi plac acum. Toti sunt niste capete de pluta, mintile si sentimentele lor sunt niste jucarii. Sunt atat de inferiori, reactioneaza toti la fel… dar nu ma voi plictisi! Mai mult de atat, imprumut de la ei patimile lor…
Umbra: Vei pierde toate jocurile, esti blestemat pentru eternitate. te vei lasa momit si vei fi prins in tot felul de plase. esti slab, foarte slab
Eu: Eternitatea dureaza doar o secunda. ma pot contopi cu tine oare?
Umbra: Nu, ma vei pierde si pe mine, tu esti pierdut deja, adio!

 

~ by jax2thepancreator on August 24, 2007.