Cand Nietzsche plange
Deunazi am vazut inca un film care m-a pus profund pe ganduri, si nu neaparat negre. Dupa cum e vorba in titlu, personaju principal se numeste Friedrich Nietzsche, un filosof dement care accepta tratament din partea doctorului Breuer, unul din parintii psihanalizei, pentru multiplele suferinte fizice si psihice. Pentru cine nu stie cine-a fost Nietzsche, filmul nu prea spune mare lucru, dar avand in vedere ca pt. multi dintre noi individul a fost ca o papusa pe care o tineam in brate cand eram singuri si parasiti, in adolescenta si nu numai, pot spune ca filmul m-a cam miscat din loc. O ecuatie simpla de gen complexul Oedip + esec in dragoste + vanitate = panica, cosmaruri, refulare, depresie. In film i se pune psihanaliza in carca lui Nietzsche, cand el saracu nu stia ce-i aia… Sa fie el singurul care ne avertizeaza ca avem neaparat nevoie de un razboi, pt. a ne face constienti de propria persoana?

Leave a Reply