Luna, luna, luna, luna plina

Suntem in faza de luna plina. A fost o zi ploioasa, deprimanta as zice, in care m-am mentinut “confortably numb”, ca sa nu ma apuce tristetea. Nu am lasat razele solare sa-mi faca masaj pe spate si nici caldura nu mi-a patruns in suflet. A urmat o seara in care m-au preocupat problemele firesti, cum ar fi invatatul pentru examenul de vineri… Apoi am facut o pauza si-am simtit o chemare afara..era Artemis, zisa si Luna, singurul meu satelit natural, singurul loc in care se poate face excursia perfecta, neatins de “civilizatia” barbara a omenirii. Nu i-am vazut reflectia in mare, insa razele ei mi-au facut cu mana printre copaci si am fost nevoit sa-i cant o serenada, sa-mi arat recunostinta fata de Ea, caci fara Ea as fi fost caracatita (aici e mai mult de povestit dar cert e ca daca nu era Luna, singurul “uscat” de pe planeta era masivul Himalaya, iar cea mai inteligenta foma de existenta ar fi fost caracatita). Noroc cu luna ca cea mai inteligenta forma de existentza este eu, si o iubesc pentru asta. Si i-am cantat Sonata Lunii, capodopera lui Beethoven, piesa care ma obsedeaza de la o vreme (alaturi de Nocturnele lui Chopin). Am gasit si cel mai pur videoclip pentru aceasta piesa si ma simt nevoit sa-l postez aici si sa creez o atmosfera magica pe blogul meu plictisitor:

~ by jax2thepancreator on June 19, 2008.