Fantome si ruine
E o noapte atat de frumoasa incat imi vine sa nu-mi para rau ca m-am nascut. E luna plina si ascult Moonspell, dupa ce ieri i-am dedicat lunii eterna sonata cantata la pianina electrica cu care mi-am rupt spatele carand-o prin noroi si hernie. M-am umplut, sunt plin de mine, ajung sa nu mai suport sa am tot ce-mi trebuie. Probabil ca daca nu era colega Diana imi bagam sprayul de insecte in blogu asta afurisit. Il simpatizez pe Corpsus zis si “creier de parameci”, si nu vreau sa-l convertesc la crestinism, ca deja a fost botezat. Internetul e o excrescenta maligna a societatii, cu metastaze la centrul de echilibru din urechea interna, iar eu nu am nimic de povestit. Mi-e frica sa mai ies din casa, ca incepe perioada dezastrelor peste mai putin de 3 saptamani. Un singur sfat va dau: nu va apropiati de mine, ca va dau cu flit. Cu tzantzarii vorbesc. Au supt atata sange incat au devenit diformi. Acum dorm in pat cu soarele, si ma spioneaza luna. Traiesc din propria imaginatie mai bine ca altii din salariu. Dumnezeu e cu mine si ma apara de perioada dezastrelor. Dar sa trecem la lucruri serioase. Candva chiar am existat. Acum veghez din ceruri, priviti-mi ruinele si auziti-ma, pentru prima oara pe iutub, in filmul maestrului Buendia, reincarnarea mea.
Leave a Reply