Bosnia: iubire, fratie, genocid: Part 1

Se spune ca cele mai crunte razboaie se duc in familie, intre oamenii care traiesc impreuna. In fond, daca e sa dam crezare Bibliei, toti oamenii sunt frati, indiferent cat de departe se afla. Daca e sa dam crezare geneticii, toti oamenii care apartin unui anumit teritoriu, sunt frati. Sau daca e sa dau crezare experientei personale, pasiunea cea mai mare e sa-ti urasti fratii, cand vezi cum te tradeaza (sau doar ti se pare). Iubirea si ura sunt 2 sentimente care pot coexista intr-o deplina armonie, pana cand una dintre ele vrea sa acapareze tot mai mult. Atunci se ajunge la haos. La fel cum iubirea poate distruge vieti, ratiune si intelepciune, ura distruge suflete si integritati mentale. Unul din experimentele ipotezelor de mai sus se numeste Bosnia, o tara minunata pe care am vizitat-o cu ocazia invierii Mantuitorului nostru, Iisus Christos (a.k.a. Mr. JC de pe bancnotele verzi).

Ma-ntreb oare, daca un singur om a murit pt. intreaga omenire, pentru ce ar muri 100 000 de mii de oameni? Dar 1 milion? Avea dreptate Stalin cu malitiozitatea lui, cand spunea ca moartea unui om e o tragedie, dar moartea a 1 milion e doar o statistica. Sigur ca da, daca mor toti, nu mai are cine sa sufere. Dar cine poate sa-i omoare pe toti, daca nu fratii?

Cine sunt sarbii, bosniacii si croatii?

Candva probabil formau acelasi popor, de origine slavica. Genetic vorbind, diferentele sunt mici intre ei. Cultural vorbind, la fel. Nota discordanta o face religia: in urma marii schisme, sarbii au ramas fideli imperiului bizantin, aderand la ortodoxism, in timp ce croatii au aderat la catolicism, datorita influentei Vaticanului. Bosniacii sunt acei slavi care, in timpul dominatiei otomane, s-au convertit la islam pentru a primi mai multe drepturi. Si uite asa, marea familie sud-slavica a fost dezbinata.
Apoi, in secolul 20, a fost un context international favorabil pentru ca toti acesti oameni sa se reuneasca intr-un Regat al sarbilor, croatilor si slovenilor, dupa primul razboi mondial. E drept, a fost folosit modelul german de unificare a landurilor, indiferent de religie, insa nemtii sunt mult mai usor de stapanit.
Odata cu caderea monarhiei, numele s-a schimbat in Yugoslavia, si mai tarziu Titoslavia. De ce Titoslavia? Pentru ca Josip Broz Tito a fost unul dintre cei mai inteligenti lideri din lume, a reusit sa creeze un stat socialist in care sa impleteasca influentele slavice cu cele vest-europene, interzicand maniacilor nationalisti si fanaticilor religiosi sa-si manifeste furia. In timp ce alte tari faceau foamea, Yugoslavia era singura tara comunista care se bucura de cat mai multa independenta fata de cele 2 imperii in menghina carora se afla (URSS si NATO). Erau totusi mari diferente economice si de mentalitate intre cele 6 “landuri”. Slovenia si Croatia erau mai prospere, in timp ce Serbia, Bosnia si Macedonia mai inapoiate (cam cum e azi la noi intre estul si vestul tarii, sau intre capitala si “provincie”). Ca sa nu mai spun de diferentele religioase, in vest erau catolici, in est ortodocsi, si chiar in mijloc si la sud, enclave musulmane (Bosnia si Kosovo).
Toate acestea erau piese asezate aproape perfect pe o tabla de sah a noii ordini mondiale. Era necesar un razboi, iar tara trebuia facuta bucati, pentru a se genera ura intre oameni si a crea state artificiale, controlate din exterior (lucru care s-a incercat si in Romania, dar nu s-a putut, deoarece romanii sunt totusi o natiune, indiferent de raca regionala care exista). Complexul “Kosovo” mai exista si azi, destramarea Yugoslaviei a inceput acolo si tot acolo s-a terminat (oare?).

Conflictul a inceput imediat dupa caderea regimului comunist. Liderul de atunci, Slobodan Milosevic, cu ajutorul rusilor, a gasit cumva “momentul oportun” pentru a crea un stat sarbesc care sa includa si regiunile in care sarbii erau minoritari, ceea ce ar fi deranjat suveranitatea Croatiei si dorintele musulmanilor de a avea o republica independenta. Si uite asa a inceput circul si haosul. Impartirea teritoriului e o problema veche de cand lumea, insa e mult mai grav cand se ajunge la razboi civil decat cand 2 armate se ciocnesc intre ele, avand ca miza on bucata de pamant. Si dupa razboaie de lunga durata intre popoare care au aceleasi origini si vorbesc aceeasi limba, s-au creat 7 state: Slovenia, Croatia, Macedonia, Bosnia si Hertegovina, Muntenegru, Serbia, si in sfarsit Kosovo, care nu are niciun statut reglementat.

Dar hai sa incepem cu cateva detalii despre experimentul Bosnia. Mai intai, sa explicam ce e aia Bosnia.

Bosnia si Hertegovina (BIH) e o tzara care s-a nascut in anul 1995,  pe 14 decembrie, in Dayton, Ohio. Este o federatie formata din 3 entitati separate: Republika Srpska (stat in stat, cu etnici sarbi majoritari, cu capitala la Banja Luka, ocupa partile de est si putin din nord), Bosnia (republica musulmana ce include Sarajevo, Mostar, Tuzla si alte localitati cu populatie majoritar musulmana), si Hertegovina (partea vestica in care predomina croatii).

Stiind ca astfel de tara nu va mai dura mult, deoarece e construita la fel de artificial ca si Yugoslavia, m-am gandit sa fac o vizita pana acolo, insotit de colegul Lucian Spetcu si Alex Suciu, o tanara speranta a muzicii romanesti. Plecarea a avut loc din Timisoara, chiar in ajunul invierii.

Prima oprire a avut loc la Zrenjamin, in regiunea Voivodina (cea mai “multiculturala” a Serbiei), un oras anost si tipic celor fostului imperiu Austro-Ungar, cu cladiri vechi de-o parte si de alta a pietonalului din centru, ceva darapanaturi, si fara personalitate. N-o sa pun poze de acolo, caci n-am gasit nimic interesant de pozat.

Urmatorul oras vizitat a fost Novi Sad, capitala Voivodinei, un oras ceva mai starlucit, pe malul Dunarii, marginit de cetatea Petrovaradin, poate cea mai frumoasa zona a Voivodinei. Centrul orasului la fel, seamana cu orasele din Ardeal sau Banat, de remarcat a fost faptul ca in Serbia vezi grafitti inclusiv pe biserici.  Puteti privi aici cateva imagini:

Urmeaza apoi o oprire la Sabac, un oras mult prea comunist si o cetate lasata in paragina, in program de reabilitare chipurile. E prea nesemnificativa sa mai pun vreo poza, asa ca mergem mai departe si trecem granita in Bosnia, pe deasupra raului Drina. Apoi ne indreptam catre Srebrenica, un oras-cimitir, unde au fost masacrati peste 8000 de musulmani in doar cateva zile, de catre niste trupe paramilitare ale armatei Republicii Srpska (statul in stat de care va povesteam mai sus). Era nevoie ca intreaga zona sa fie maturata, de aceea toti barbatii din sate au fost bagati in dube si impuscati la zid. In cimitir se observa un banner cu nemultumirea bosniacilor si inca unul care probabil a fost dat jos de sarbi:

Eu personal nu cred ca doar sarbii au fost singurii vinovati de cele intamplate. Sforile s-au tras undeva mai sus, oamenii au cazut in plasa disperarii si manipularii, si inevitabilul s-a produs. Toti sunt vinovati in egala masura, intr-un astfel de razboi nu prea exista agresori si victime. Fiecare tinde sa dea vina pe “celalalt”, insa eu dau vina numai pe natura umana, care, prin definitie, e una agresiva.

Oamenii ingropati in acest cimitir au fost descoperiti pusi la gramada in gropi comune. Masacrul a avut loc sub privirile armatei “pacifiste” ONU, trimisa din Olanda. Sunt curios de ce n-au intervenit olandezii.. mancasera ceva prajiturele cu iarba?

Priviti aici, carte de telefoane sculptata in piatra, cu numele celor ucisi sau disparuti (de mentionat ca multi aveau un amestec de nume slavic si islamic):

Mai departe, planuim sa mergem catre Sarajevo, oras care a stat aproape un an sub asediu. Totusi, GPS-ul ne joaca o festa si ne duce pe un teren minat, unde urma sfarsitul asfaltului. Minele fusesera plantate in timpul razboiului si inca mai sunt prezente pe alocuri si azi. Daca ai ghinionul sa calci pe una, poti sa mori, sau poti sa ramai schilod o viata-ntreaga. Priviti aici, poze cu mine:

Si aici chiar eu cu mine, langa pericolul de moarte:

Dupa ce-am ocolit vreo 100 km, am ajuns in sfarsit pe drumul cel bun, un drum superb de altfel. Am ajuns noaptea tarziu in Sarajevo, unde am fost cazati la un hostel cu conditii excelente la preturi foarte bune. Si aici se incheie prima zi, iar de restul va voi povesti mai tarziu.

Advertisements

~ by jax2 on 29/04/2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: