Sarajevo, city of peace

Dupa o noapte mai mult sau mai putin dormita, vine si ziua a doua, duminica invierii, o sarbatoare mai putin semnificativa in Sarajevo, oras pe care va urma sa-l strabtem in lung si-n lat. Interesant ca la hostel era interzis cu bauturi alcoolice de orice fel. La inceput, la micul dejun, am fost intampinati cu muzica lui Halid Beslic la televizor, un celebru manelist local care a adunat la un concert mai multi oameni decat Madonna la Bucuresti, si toata sala ii canta melodiile. Dupa ce ne-am alimentat, am pornit-o la pas prin oras.

Peste tot se vad urmele razboiului: cladirile sunt ciuruite de gloante, multe dintre ele sunt dezafectate. Multi oameni, desi incearca sa fie prietenosi, merg cu privirea in jos. Orasul nu e prea mare, se poate strabate usor, pe jos, de-a lungul raului Miljacka, insa are si niste case pe dealuri, pe niste strazi unde e greu de ajuns si cu masina.

Datorita diversitatii sale arhitecturale si culutrale, este supranumit “Ierusalimul Europei”. Desi e un oras predominant musulman din punct de vedere al actualei demografii. Totusi, mai multe dominatii si-au lasat amprenata, orasul apartinand, pe rand, Imperiului Roman, Imperiului Bizantin, Imperiului Otoman, Imperiului Austro-Ungar, Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, Yugoslaviei, si actualmente Bosniei. Deci va dati seama cate razboaie au avut loc aici. Periferia este dominata de cladiri si blocuri comuniste, tipice Yugoslaviei, unele avand chiar 20 de etaje. Pentru prima data am vazut transport cu funicularul la bloc.
De mentionat si faptul ca orasul era prosper si civilizat pe vremuri, in 1984 a gazduit jocurile olimpice de iarna. In ziua de azi stadionul e aproape in paragina, iar locul in care a fost candva aprinsa flacara olimpica, se afla intr-un cartier uitat de lume. Era paragina peste tot.
Cum mergi spre centru, se schimba treaba. Se vad multe constructii noi, din sticla si otel, in zona in care se afla impunatorul sediu al ambasadei americane. Cladirea guvernului, dupa ce-a fost distrusa in razboi, a fost reconstruita cu ajutorul guvernului Norvegiei, tara in care multi bosniaci si-au gasit refugiul.
Si daca ne uitam in spate, observam ca de aici a inceput si Razboiul Mondial (cel de-al doilea fiind doar continuarea primului, care nici n-avea cum sa se-ncheie cum s-a incheiat). Totul a inceput aici, pe acest pod roman peste Milijacka, unde arhiducele Franz Ferdinand al Austriei a fost ucis de catre Gavrilo Princip, intr-o inscenare care avea sa duca la dezastrul care-a avut loc ulterior. Si atunci ca si acum, s-a aruncat vina pe Serbia, cand de fapt realitatea despre aceasta tara e doar faptul ca mentalitatea e cam incompatibila cu zona geografica in care se afla (mai stim noi si altele, nu-i asa?).
In orice caz, centrul istoric al orasului este amprentat de stapanirea austriaca, reprezentand probabil cea mai frumoasa arhitectura din zona. Vedeti aici cateva fotografii, care includ si catedrala catolica, intemeiata dupa modelul Notre Damme.
In continuare, se cam termina pavajul si incepe zona de influenta otomana, cu moschei, bazare, shaormarii si bisnitari de tot felul. De fapt si “business” vine de la bisnita, iar comertul s-a nascut si a crescut in Orientul Mijlociu. N-am inteles totusi de ce musulmanii sunt obligati sa se spele pe picioare la intrarea in moscheie, mai ales in Sarajevo, unde nu prea aveau cum sa se murdareasca de nisip.
Pe langa cele 2 zone istorice de influenta, au aparut niste cladiri de tip zgarie-nori, cu sticla si otel, construite dupa razboi. Dintre acestea, va prezentam turnul Avaz, cel mai inalt din Balcani, o constructie avantgardista, moderna si sucita. Pe langa acesta, mai avem turnurile gemene din Sarajevo, un fel de World Trade Center in miniatura.

In majoritatea parcurilor se gasesc monumente, in mare majoritate avand legatura cu razboiul civil. Va puteti inchipui cum ar fi sa locuiti intr-un oras aflat timp de 4 ani sub asediu? Se tragea de pe blocuri si de pe munti, catre blocuri, cam ca la noi la revolutie. Din partea estica veneau sarbii, din vest ripostau musulmanii, ajutati de tot felul de mujahedini veniti din desert. Mureau oameni cu nemiluita, si totusi se mai nasteau. Spitalul e o cladire uriasa, probabil construita strategic, insa putini mai aveau noroc sa ajunga acolo si sa si supravietuiasca.
Oricum, puncte importante de atractie turistica nu prea exista, cel putin nu de tipul celor din orasele vest-europene. Insa orasul e minunat ca un tot, pe langa ca e un cimitir in aer liber.
Nu putea lipsi nici mall-ul, unul inalt si modern, in care se gasea si un magazin de articole goth si BDSM (cam ciudat pt. un stat islamic, nu-i asa?)

Pe drum am mai dat peste ambsada americana, si la insistentele colegului Suciu, am scos aparatul foto sa-i fac o poza (nu neaparat cu ambasada). Era din aceasta cauza sa avem probleme cu un paznic inarmat de pe-acolo, dar pana la urma am scapat cu o simpla mustrare.
In orice caz, dupa toate lucrurile vazute, ne-am indreptat spre hostelul Gonzo, unde am baut o bere, desi era interzis consumul de bauturi alcoolice. Caci da, daca ai cap, poti incalca orice lege si poti comite si genocid fara sa te judece nimeni. Asa se-ntampla la Sarajevo in general.

Pentru poze, accesati-le pe cele facute de omul perfid Camil, insotitor la bine si la greu. Aici e link-ul pozelor.

Advertisements

~ by jax2 on 06/05/2011.

One Response to “Sarajevo, city of peace”

  1. O fi Bosnia-Herțegovina stat musulman, dar dacă nu ai vedea moscheile nici nu ți-ai da seama. Dacă ar fi toți musulmanii cum sunt bosniacii, lumea ar fi un loc mult mia pașnic și mai plăcut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: